Cele mai frumoase poezii pentru Crăciun

Cele mai frumoase poezii pentru Crăciun

Cele mai frumoase poezii pentru Crăciun pentru copiii  de gradinita si nu doar pentru acestia. Am facut o selectie a celor mai frumoase poezii dedicate sarbatorii Craciunului si a perioadei magice din preajma acestuia. Va invit sa descoperiti si alte poezii minunate pe site-ul doamnei Aurora georgescu, veti fi incantati si voi.

Cuprins:

1.Atelierul lui Moş Crăciun de Aurora Georgescu 

2.Moșul bun

3.Uite, vine Moş Crăciun de Otilia Cazimir

4.Crăciunul copiilor de Octavian Goga

5.Bradulet, bradut dragut de Alexandru Toma

6.Omul de Zapada – Autor: V. Carianopol

7.MOŞ CRĂCIUN VINE LA  TOŢI de Aurora Georgescu

8.Iarna de Vasile Alecsandri

9.În seara de ajun de George Coșbuc

10.Scrisoare de Otilia Cazimir

11.Iarna pe uliță – de George Coșbuc

12.La drum – de Otilia Cazimir

Atelierul lui Moș Crăciun

 Ce mai forfotă, ce grabă,

 Spiridușii toți fac treabă

 Într-un mare-atelier

Sus la Moș Crăciun în cer.

Mașinuțe și păpuși

Cățeluși din pluș și urși,

Mii și mii de jucării

Meșteresc pentru copii.

Moș Crăciun mereu prezent

Urmărește tot atent,

Nu cumva să se greșească

Și vreun dar să îi lipsească.

Știe că în lumea toată

Copilașii toți așteaptă

Să le-aducă negreșit

Darul ce le-a pregătit.

Moșul bun

Moş Crăciun e moşul bun,

Care a pornit la drum

Şi-a ajuns la noi în tindă,

Dar aşteaptă o colindă.

Dacă-i spun o poezie,

Moşu-mi dă o jucărie.

Dacă-i joc un joc frumos,

Moşu-i tare bucuros.

Uite, vine Moş Crăciun de Otilia Cazimir

Prin nămeţi, în fapt de seară,

A plecat către oraş

Moş Crăciun c-un iepuraş

Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,

Noaptea vine, gerul creşte…

Cu urechile ciulite

Iepuraşul se grăbeşte.

Uite-o casă colo-n vale,

Cu ferestre luminate.

Moşul s-a oprit din cale,

Cu toiagu-n poartă bate:

– Bună seara, bună seara!

Iaca, vin cu sănioara

Şi cu daruri proaspete.

Bucuroşi de oaspete?

– Bucuroşi, bucuroşi,

Strigă glasuri de copii.

Moşule, de unde vii?

– Iaca, vin din moşi-strămoşi,

Încărcat cu jucării!

Noapte rece şi albastră.

Ies copiii la fereastră,

Să se uite cum coboară,

Prin troianul uriaş,

Moş Crăciun c-un iepuraş

Înhămat la sănioară.

Crăciunul copiilor de Octavian Goga

Dragi copii din ţara asta,

Vă miraţi voi cum se poate,

Moş Crăciun, din cer de-acolo,

Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea…

Iarna-n noapte, pe zăpadă,

El trimite câte-un înger

La fereastră ca să vadă…

Îngerii se uită-n casă

Văd şi spun, iar moşul are

Colo-n cer, la el în tindă,

Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie

Ce copil şi ce purtare…

Şi de-acolo ştie Moşul,

Că-i siret el, lucru mare.

Bradulet, bradut dragut de Alexandru Toma

Bradulet, bradut dragut,

Ninge peste tine

Haide, hai in casa mea

Unde-i cald si bine.

Pom de Anul Nou te fac

O, ce BUCURIE

Cu beteala-am sa te-mbrac

Si stelute o mie.

Si fetite si baieti

Batand din manute

Ne-om juca si ti-om canta

Cantece dragute.

Omul de Zapada – Autor: V. Carianopol

Bogdanel a strans din strada

Guguloaie de zapada.

Si in curte, langa pom,

A facut din ele-un om.

Ochii negri de taciune,

I-a facut din doi carbuni,

Iar in loc de nas i-a pus

Un ardei cu varfu-n sus.

A luat matura, la fel,

Si a pus-o langa el,

Celor care-l vad afar’

Sa le para gospodar.

MOŞ CRĂCIUN  VINE LA  TOŢI de Aurora Georgescu

Bunicuţo, toţi îmi spun

Că în Seara de Ajun,

An de an, doar la copii

Moşu-aduce jucării.

Dar eu văd că sub brăduţ,

De la bebe la tăicuţ

Toţi din casă au un dar!

Ce să cred eu, aşadar?

Râde-ncetişor bunica

Mângâindu-şi nepoţica

– Drept am spus şi nu greşesc:

Doar copiii-un dar primesc.

Dar îţi pun o întrebare:

Orice om, la întâmplare,

Că e puşti sau e om mare

Nu-i copilul unei mame?

Iarna  de Vasile Alecsandri

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;

Soarele rotund și palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,

Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,

Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.

Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

În seara de ajun de George Coșbuc

Afară ninge liniștit,

Și-n casă arde focul;

Iar noi pe lângă mama stând,

Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,

Dar cine să se culce?

Când mama spune de Iisus

Cu glasul rar și dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,

În ieslea cea săracă,

Cum boul peste el sufla

Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui

Păstorii de la stână

Și îngerii cântând din cer,

Cu flori de măr în mână.

Scrisoare  de Otilia Cazimir

Moş-Crăciun, toţi îmi spun

Că eşti darnic şi eşti bun.

Eu îţi scriu de mai-nainte

Că-s un bieţel cuminte,

Şi-ţi mai scriu, aşa, să ştii,

Că eu nu-ţi cer jucării,

Cum ţi-ar cere alţi copii –

Însă nu m-aş supăra

Dacă tot mi-ai da ceva!

Dacă vrei, dă-mi o plăcuţă,

Că mi-am spart-o pe cea veche,

Adă pentru pisicuţă,

Motocel roş la ureche.

Lui bunicu – o lulea –

C-a pierdut-o, sărăcuţu’…

Poate-aduci vreun os lui Cuţu?

Poate ai vreo acadea?

Lui Dănuţ cel mititel,

Care plânge-n copăiţă,

Să-i aduci un covrigel…

Noapte bună!

Niculiţă

Iarna pe uliță – de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă

Câte-un fulg, acum a stat,

Norii s-au mai răzbunat

Spre apus, dar stau grămadă

Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,

Și pe rău e numai fum.

Vântu-i liniștit acum,

Dar năvalnic vuiet vine

De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,

De pe coasta vin țipând

Și se-mping și sar râzând;

Prin zăpadă fac mătănii;

Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;

Și de-a valma se pornesc,

Cum prin gard se gâlcevesc

Vrăbii gureșe, când norii

Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,

Stau pe-ncăierate puși;

Cei mai mici, de foame-aduși,

Se scâncesc și plâng grămadă

Pe la uși.

Colo-n colț acum răsare

Un copil, al nu știu cui,

Largi de-un cot sunt pașii lui,

Iar el mic, căci pe cărare

Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul

Și-o târăște-abia, abia:

Cinci că el încap în ea,

Să mai bată, soro, vântul

Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

Mă-să l-a trimis în sat,

Vezi de-aceea-i încruntat,

Și s-avântă, și se crede

Că-i bărbat;

Cade-n brânci și se ridică

Dând pe ceafă puțintel

Toată lână unui miel:

O căciulă mai voinică

Decât el.

Și tot vine, tot înoată,

Dar deodată cu ochi vii,

Stă pe loc să mi te ții!

Colo, zgomotoasă gloată,

De copii!

El degrabă-n jur chitește

Vrun ocol, căci e pierdut,

Dar copiii l-au văzut!

Toată ceață năvălește

Pe-ntrecut.

Uite-i, mă, căciula, frate,

Mare cât o zi de post

Aoleu, ce urs mi-a fost!

Au sub dansa șapte sate

Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,

Alții-n glumă parte-i țîn

Uite-i, fără pic de vin

S-au jurat să-mbete-n cale

Pe creștin!

Vine-o baba-ncet pe stradă

În cojocul rupt al ei

Și încins cu sfori de tei.

Stă pe loc acum să vadă

Și ea ce-i.

S-oțărăște rău bătrână

Pentru micul Barbă-cot.

Ați înnebunit de tot

Puiul mamii, da-mi tu mâna

Să te scot!

Cică vrei să stîngi cu paie

Focul când e-n clăi cu fân,

Și-apoi zici că ești român!

Biata bab-a-ntrat în laie

La stăpân.

Că pe-o bufniț-o-nconjoar

Și-o petrec cu chiu cu vai,

Și se țîn de dânsa scai,

Plină-i strâmta ulicioară

De alai.

Nu e chip să-i faci cu bună

Să-și păzească drumul lor!

Râd și sar într-un picior,

Se-nvartesc și țipă-ntruna

Mai cu zor.

Baba și-a uitat învățul:

Bate,-njură, da din mâini:

Dracilor, sânteți păgâni?

Maica mea! Să stai cu bățul

Ca la câini!

Și cu bățul se-nvârtește

Ca să-și facă-n jur ocol;

Dar abia e locul gol,

Și mulțimea năvălește

Iarăși stol.

Astfel tabăra se duce

Lălăind în chip avan:

Baba-n mijloc, căpitan,

Scuipă-n sân și face cruce

De Satan.

Ba se răscolesc și câinii

De prin curți, și sar la ei.

Pe la garduri ies femei,

Se urnesc mirați bătrânii

Din bordei.

Ce-i pe drum atâta gură?

Nu-i nimic. Copii ștrengari.

Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,

Parcă trece-adunătură

De tătari.

La drum – de Otilia Cazimir

Moş Crăciun, la urcuş,

S-a pornit cu sacu-n spate.

Drumu-i rău şi-i lunecuş,

Şi moşneagul nu mai poate.

Lung se uită îndărăt,

Scuturându-şi barba rară

De omăt,

Şi oftează sub povară:

– Greu, tătucă, greu de tine!

Iaca, stau şi mă socot

Dacă nu cumva-i mai bine

Să mă mut mai către vară,

Că-s bătrân şi nu mai pot!

• Va las ma jos si cantecelul nostru preferat: https://www.youtube.com/watch?v=j4NSeuAXL4s
• Noi facem si ateliere de biscuiti si de turta dulce pentru Crăciun impreuna cu intreaga familie.
• Avem si cateva sugestii pentru meniul de Crăciun

Si o alta activitate frumoasa pentru copii sau chiar si pentru cadou este cartea de colorat cu apa Water Magic.